portretul lui dorian grey

desi mi am zis ca nu o sa scriu recenzii, uite ma ca o fac si pe asta. cartea asta merita cu adevarat macar cateva randuri. este vorba de portretul lui dorian grey,de oscar wilde, o carte pe care am gasit o intr o biblioteca prafuita, cu iz de bogatie.
am citit o pe parti, pentru ca nu voiam sa se termine...si totusi fatalitatea s a produs...azi am terminat o. povestea este cu adevarat interesanta si are in centrul ei tineretea fara batranete. este vorba despre un tanar nobil englez, extrem de frumos, care isi doreste sa si pastreze frumusetea, iar timpul sa nu lase urma pe chipul sau, ci pe portretul de pe panza...isi doreste sa fie el insusi o opera de arta care sa dureze o eternitate. dorinta i se indeplineste, insa in loc ca aceasta "minune" sa ii confere fericirea nu face decat sa ii adanceasca din ce in ce mai mult amaraciunea. cartea este presarata cu intense conflicte interioare, cu fatalitati, cu dialoguri, dar mai ales monologuri spumante, cu un final pesimist si cu multe intrebari incoltite in mintea cititorului.
este o carte captivanta, ce merita citita!
in loc de punct un fragment din ecranizarea cartii de pe scena teatrului odeon, cu razvan mazilu:

in amintirea unui artist desavarsit...Tatiana Stepa

tatiana stepa, cea mai mare voce feminina a folkului romanesc a disparut pentru totdeauna. in amintirea ei sta muzica, concertele si onoarea de a o fi cunoscut o.
nu imi mai amintesc cand am ascultat prima data glasul minunat al tatianei, insa imi amintesc de cea mai frumoasa dedicatia pe care mi a scris o la sfarsitul unuia dintre albumele ei si de momentul cand am cunoscut, la tabara folk. am ascultat albumul ala de zeci de ori. si anul acesta abia asteptam tabara, dar mai ales o asteptam pe tatiana.
nu a fost sa fie.